Micii de la Odorhei

Generalizarea e boală grea tare. Mai ales când stigmatizezi o întreagă comunitate din cauza câtorva indivizi. Nu ştiu ce e cu filmuleţul de la Kaufland Odorheiu Secuiesc, poate că se va face o investigaţie şi se va afla şi povestea din spatele imaginilor. Ceea ce ştiu este că niciodată nu mi s-a întâmplat, de 20 ani de când trăiesc aici, să nu fiu servită pentru că sunt româncă. Poate m-am înţeles mai greu cu o vânzătoare, poate ne-am folosit mai mult mâinile decât limba, dar nu am plecat nici flămândă de la un restaurant şi nici cu plasa goală de la piaţa sau din magazin. Am prieteni maghiari, unii foarte aproape de suflet, ne-am ajutat atunci când fiecare s-a aflat în situaţii dificile, am trăit bucurii sau tristeţi împreună.
Recent, la o tabără de vară, un lider important al maghiarilor a spus că nu trebuie să ne amăgim că neînţelegerile dintre români şi maghiari sunt generate doar de politicieni, pentru că, de fapt, ele se manifestă şi la nivelul oamenilor simpli. Iar acest filmuleţ parcă vine să confirme asta. Nu neg că ar fi astfel de cazuri izolate, pentru că nu există pădure fără uscături, dar asta nu înseamnă că trebuie să generalizăm. Pentru că, nu-i aşa, şi noi, românii, avem în rândul nostru indivizi cu care nu ne mândrim?
Eu zic “să ne liniştim cu capul”, să ne îmbrăţişăm prietenii maghiari şi nu să ne uităm cu duşmănie la ei din cauza unor astfel de imagini, să îi zâmbim vânzătoarei de la pâine sau de la taraba de mici şi să încercăm să trăim frumos, că nu mor caii când vor câinii.
A, şi nu uitaţi: „Fiecare om zâmbeşte în aceeaşi limbă”. Să fiţi sănătoşi!
(sursa facebook)

Facebook Comments